lundi 20 novembre 1989

roumain

Convenţie


PREAMBUL
Statele părţi la prezenta convenţie,
având în vedere că, în conformitate cu principiile proclamate de Carta Naţiunilor Unite,
recunoaşterea demnităţii şi a drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane
constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
având în vedere că în Cartă popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou încrederea lor în
drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane şi au hotărât să
promoveze progresul social şi condiţii mai bune de trai în contextul unei libertăţi sporite,
recunoscând faptul că Naţiunile Unite, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în pactele
internaţionale privind drepturile omului, au proclamat şi au convenit că fiecare poate să se
prevaleze de drepturile şi de libertăţile enunţate de acestea, fără nici o deosebire de rasă,
culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, naţionalitate şi origine socială,
situaţie materială, statut la naştere sau alt statut,
amintind faptul că în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului Naţiunile Unite au proclamat
dreptul copiilor la îngrijire şi asistenţă speciale,
având convingerea că familia, ca unitate de bază a societăţii şi ca mediu natural destinat
creşterii şi bunăstării tuturor membrilor săi şi, în special, a copiilor, trebuie să beneficieze de
protecţia şi de asistenţa de care are nevoie pentru a-şi putea asuma pe deplin responsabilităţile
în cadrul societăţii,
recunoscând că pentru dezvoltarea plenară şi armonioasă a personalităţii sale copilul trebuie să
crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere,
ţinând seama de faptul că un copil trebuie să fie pe deplin pregătit să trăiască independent în
societate şi să fie educat în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în
spiritul păcii, demnităţii, libertăţii, toleranţei, egalităţii şi solidarităţii,
având în vedere că necesitatea de a extinde protecţia specială acordată copilului a fost
enunţată în Declaraţia de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului şi în Declaraţia
drepturilor copilului, adoptată de Adunarea Generală la 20 noiembrie 1959, şi a fost
recunoscută în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Pactul internaţional privind
drepturile civile şi politice (în special art. 23 şi 24), în Pactul internaţional privind drepturile
economice, sociale şi culturale (în special art. 10) şi în statutele şi instrumentele aplicabile ale
instituţiilor specializate şi ale organizaţiilor internaţionale preocupate de bunăstarea copilului,
având în vedere că, aşa cum s-a arătat în Declaraţia drepturilor copilului, "dată fiind lipsa sa de
maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire speciale, inclusiv de o
protecţie juridică adecvată, atât înainte cât şi după naşterea sa",
reamintind dispoziţiile Declaraţiei cu privire la principiile sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi
bunăstării copiilor, cu referire specială la practicile în materie de plasament familial şi de adopţie
pe plan naţional şi internaţional, precum şi Regulile minimale standard ale Naţiunilor Unite privind
administrarea justiţiei în cazul minorilor (Regulile de la Beijing), Declaraţia privind protecţia
femeilor şi copiilor în caz de stare de urgenţă şi de conflict armat,
recunoscând că în toate ţările lumii există copii care trăiesc în condiţii extrem de dificile şi care
au nevoie de o atenţie deosebită,
ţinând seama de importanţa tradiţiilor şi a valorilor culturale ale fiecărui popor în protejarea şi
dezvoltarea armonioasă a copilului,
recunoscând importanţa cooperării internaţionale destinate îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale
copiilor din toate ţările şi, în special, din ţările în curs de dezvoltare,
convin după cum urmează:
PARTEA I
ARTICOLUL 1
În sensul prezentei convenţii, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani,
exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub această
vârstă.
ARTICOLUL 2
1. Statele părţi se angajează să respecte şi să garanteze drepturile stabilite în prezenta
convenţie tuturor copiilor din jurisdicţia lor, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie
politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţa etnică sau originea socială, de situaţia
materială, incapacitatea fizică, de statutul la naştere sau de statutul dobândit al copilului ori al
părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai acestuia.
2. Statele părţi vor lua toate măsurile de protejare a copilului împotriva oricărei forme de
discriminare sau de sancţionare pe considerente ţinând de situaţia juridică, activităţile, opiniile
declarate sau convingerile părinţilor, ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale.
ARTICOLUL 3
1. În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau
private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative,
interesele copilului vor prevala.
2. Statele părţi se obligă să asigure copilului protecţia şi îngrijirea necesare în vederea
asigurării bunăstării sale, ţinând seama de drepturile şi obligaţiile părinţilor săi, ale
reprezentanţilor săi legali sau ale altor persoane cărora acesta le-a fost încredinţat în mod legal,
şi în acest scop vor lua toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare.
3. Statele părţi vor veghea ca instituţiile, serviciile şi aşezămintele care răspund de protecţia şi
îngrijirea copiilor să respecte standardele stabilite de autorităţile competente, în special cele
referitoare la securitate şi sănătate, la numărul şi calificarea personalului din aceste instituţii,
precum şi la asigurarea unei supravegheri competente.
ARTICOLUL 4
Statele părţi se angajează să ia toate măsurile legislative, administrative şi de orice altă natură
necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie. În cazul
drepturilor economice, sociale şi culturale statele părţi se obligă să adopte aceste măsuri, fără a
precupeţi resursele de care dispun şi, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaţionale.
ARTICOLUL 5
Statele părţi vor respecta responsabilităţile, drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor naturali ai
copilului sau, după caz şi conform tradiţiei locale, membrilor familiei lărgite sau comunităţii,
tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de o manieră
corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, îndrumarea şi orientarea
necesare în exercitarea de către copil a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie.
ARTICOLUL 6
1. Statele părţi recunosc dreptul la viaţă al fiecărui copil.
2. Statele părţi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a asigura supravieţuirea şi dezvoltarea
copilului.
ARTICOLUL 7
1. Copilul se înregistrează imediat după naşterea sa şi are, prin naştere, dreptul la un nume,
dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, în măsura posibiliului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a
fi îngrijit de aceştia.
2. Statele părţi vor veghea ca aplicarea acestor drepturi să respecte legislaţia lor naţională şi
obligaţiile pe care acestea şi le-au asumat în temeiul instrumentelor internaţionale aplicabile în
materie, în special în cazul în care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului
ca apatrid.
ARTICOLUL 8
1. Statele părţi se obligă să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv
cetăţenia, numele şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nici o imixtiune
ilegală.
2. În cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele
constitutive ale identităţii sale, statele părţi vor asigura asistenţa şi protecţia corespunzătoare
pentru ca identitatea acestuia să fie restabilită cât mai repede posibil.
ARTICOLUL 9
1. Statele părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei
acestora, excepând situaţia în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare
şi cu respectarea legilor şi a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul suprem
al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu,
în cazul copiilor maltrataţi sau neglijaţi de părinţi sau în cazul în care părinţii trăiesc separat şi se
impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reşedinţă a copilului.
2. În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol toate părţile interesate trebuie
să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute punctele de vedere.
3. Statele părţi vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii părinţi sau de unul
dintre ei de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi, în mod regulat,
exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.
4. Când separarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, precum detenţia, închisoarea,
exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent de cauză, survenită în timpul
detenţiei) ambilor părinţi sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la cerere,
părinţilor, copilului sau, după caz, unui alt membru al familiei informaţiile esenţiale despre locul
unde se găsesc membrul sau membrii familiei, exceptând cazul în care divulgarea acestor
informaţii ar aduce prejudicii bunăstării copilului. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca
prezentarea unei astfel de cereri să nu antreneze prin ea însăşi consecinţe dăunătoare pentru
persoana sau persoanele interesate.
ARTICOLUL 10
1. În conformitate cu obligaţia ce revine statelor părţi potrivit art. 9 paragraful 1, orice cerere
depusă de un copil sau de părinţii acestuia, în vederea intrării într-un stat parte sau a părăsirii
acestuia în scopul reîntregirii familiei, va fi examinată de statele părţi cu bunăvoinţă, umanism şi
cu operativitate. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca depunerea unei astfel de cereri să nu
antreneze consecinţe nefaste asupra solicitanţilor şi membrilor familiei acestora.
2. Copilul ai cărui părinţi îşi au reşedinţa în state diferite va avea dreptul de a întreţine, în afara
unor situaţii excepţionale, relaţii personale şi contacte directe, în mod regulat, cu ambii săi părinţi.
În acest scop şi în conformitate cu obligaţia care revine statelor părţi în temeiul art. 9 paragraful 1,
statele părţi vor respecta dreptul copilului şi al părinţilor săi de a părăsi orice ţară, inclusiv propria
lor ţară, şi de a reveni în propria lor ţară. Dreptul de a părăsi orice ţară nu poate fi îngrădit decât
de restricţiile prevăzute în mod expres de lege şi care sunt necesare pentru protejarea siguranţei
naţionale, a ordinii publice, a sănătăţii publice sau a bunelor moravuri ori a drepturilor şi
libertăţilor altora şi care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta convenţie.
ARTICOLUL 11
1. Statele părţi vor lua măsuri pentru a combate acţiunile ilegale de transferare şi de
împiedicare a reîntoarcerii copiilor în, respectiv din, străinătate.
2. În acest scop statele părţi vor promova încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau
aderarea la acordurile existente.
ARTICOLUL 12
1. Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-şi exprima liber opinia
asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare
ţinându-se seama de vârsta sa şi de gradul său de maturitate.
2. În acest scop copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură
judiciară sau administrativă care îl priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism
competent, în conformitate cu regulile de procedură din legislaţia naţională.
ARTICOLUL 13
1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a
primi şi de a difuza informaţii şi idei de orice natură, indiferent de frontiere, sub formă orală,
scrisă, tipărită sau artistică ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.
2. Exercitarea acestui drept poate face subiectul restricţiilor, dar numai al acelor restricţii expres
prevăzute de lege şi absolut necesare pentru:
a) respectarea drepturilor sau a reputaţiei altora; sau
b) protejarea securităţii naţionale, a ordinii publice, a sănătăţii publice şi a bunelor moravuri.
ARTICOLUL 14
1. Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie.
2. Statele părţi vor respecta drepturile şi obligaţiile părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor
legali ai copilului de a-l îndruma în exercitarea dreptului sus-menţionat, de o manieră care să
corespundă capacităţilor în formare ale acestuia.
3. Libertatea de a-şi manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi
îngrădită decât de restricţiile prevăzute în mod expres de lege şi care sunt necesare pentru
protecţia securităţii publice, a ordinii publice, a sănătăţii publice şi a bunelor moravuri sau a
libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.
ARTICOLUL 15
1. Statele părţi recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere şi la libertatea de întrunire
paşnică.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrădită decât de restricţiile prevăzute în mod
expres de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii
naţionale, al siguranţei sau ordinii publice ori pentru a proteja sănătatea publică sau bunele
moravuri ori pentru a proteja drepturile şi libertăţile altora.
ARTICOLUL 16
1. Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa,
în domiciliul său ori în corespondenţa sa, precum şi nici unui fel de atac ilegal la onoarea şi
reputaţia sa.
2. Copilul are dreptul la protecţia garantată de lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau
atacuri.
ARTICOLUL 17
Statele părţi vor recunoaşte importanţa funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masă şi
vor asigura accesul copilului la informaţie şi materiale provenind din surse naţionale şi
internaţionale, în special cele care urmăresc promovarea bunăstării sale sociale, spirituale şi
morale şi a sănătăţii sale fizice şi morale. În acest scop statele părţi:
a) vor încuraja difuzarea, prin mijloacele de informare în masă, de informaţii şi materiale de
interes social şi educativ pentru copil şi care sunt în conformitate cu art. 29;
b) vor încuraja cooperarea internaţională în producerea, schimbul şi difuzarea de astfel de
informaţii şi materiale provenind din surse culturale, naţionale şi internaţionale;
c) vor încuraja producerea şi difuzarea de cărţi pentru copii;
d) vor încuraja mijloacele de informare în masă să ţină seama, în mod deosebit, de nevoile
lingvistice ale copiilor autohtoni sau ale celor care aparţin unui grup minoritar;
e) vor favoriza elaborarea unor principii călăuzitoare adecvate, destinate protejării copilului
împotriva informaţiilor şi materialelor care dăunează bunăstării sale, având în vedere prevederile
art. 13 şi 18.
ARTICOLUL 18
1. Statele părţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit căruia
ambii părinţi au responsabilităţi comune pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Părinţii sau,
după caz, reprezentanţii săi legali sunt principalii responsabili de creşterea şi dezvoltarea
copilului. Aceştia trebuie să acţioneze, în primul rând, în interesul suprem al copilului.
2. Pentru garantarea şi promovarea drepturilor enunţate în prezenta convenţie statele părţi vor
acorda ajutor corespunzător părinţilor şi reprezentanţilor legali ai copilului în exercitarea
responsabilităţii care le revine în legătură cu creşterea copilului şi vor asigura crearea instituţiilor,
aşezămintelor şi serviciilor de îngrijire a copiilor.
3. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor ai căror părinţi
muncesc dreptul de a beneficia de serviciile şi aşezămintele de îngrijire a copiilor, pentru care ei
îndeplinesc condiţiile cerute.
ARTICOLUL 19
1. Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative
corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare
sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare,
inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a
reprezentantului ori reprezentanţilor legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat.
2. Aceste măsuri de protecţie vor cuprinde, după caz, proceduri eficiente pentru stabilirea de
programe sociale care să asigure sprijinul necesar copilului şi celor cărora le-a fost încredinţat,
precum şi pentru instituirea altor forme de prevenire şi pentru identificarea, denunţarea,
acţionarea în instanţă, anchetarea, tratarea şi urmărirea cazurilor de rele tratamente aplicate
copilului, descrise mai sus, şi, dacă este necesar, a procedurilor de implicare judiciară.
ARTICOLUL 20
1. Copilul care este, temporar ori permanent, lipsit de mediul său familial sau care, pentru
protejarea intereselor sale, nu poate fi lăsat în acest mediu are dreptul la protecţie şi asistenţă
speciale din partea statului.
2. Statele părţi, în conformitate cu legislaţia lor naţională, vor asigura protecţie alternativă
pentru un astfel de copil.
3. Această protecţie poate include, mai ales, plasamentul familial, "kafalah" din dreptul islamic,
adopţia sau, în caz de necesitate, plasarea în instituţii corespunzătoare de îngrijire a copiilor. În
alegerea uneia dintre aceste soluţii este necesar să se ţină seama în mod corespunzător de
necesitatea unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică,
religioasă, culturală şi lingvistică.
ARTICOLUL 21
Statele părţi care recunosc şi/sau autorizează adopţia vor veghea ca interesele supreme ale
copilului să primeze şi:
a) vor veghea ca adopţia unui copil să fie autorizată numai de autorităţile competente care
verifică, în conformitate cu legea şi cu procedurile aplicabile, precum şi pe baza tuturor
informaţiilor pertinente şi credibile, că adopţia se poate realiza luând în considerare statutul
copilului în raport cu părinţii, cu rudele şi cu reprezentanţii săi legali şi, dacă este cazul, că
persoanele interesate şi-au dat consimţământul cu privire la adopţie în cunoştinţă de cauză în
urma unei consilieri corespunzătoare;
b) recunosc că adopţia în străinătate poate fi considerată ca un mijloc alternativ de asigurare a
îngrijirii necesare copilului, dacă acesta, în ţara de origine, nu poate fi încredinţat spre plasament
familial sau spre adopţie ori nu poate fi îngrijit în mod corespunzător;
c) vor asigura că, în cazul adopţiei în străinătate, copilul beneficiază de garanţiile şi standardele
echivalente celor existente în cazul adopţiei naţionale;
d) vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că, în cazul adopţiei în
străinătate, plasamentul copilului nu conduce la obţinerea de câştiguri materiale necuvenite
pentru persoanele implicate;
e) promovează obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente sau acorduri bilaterale ori
multilaterale, după caz, şi se străduiesc, în acest cadru, să asigure ca plasarea copiilor în
străinătate să fie efectuată de autorităţile sau organele competente.
ARTICOLUL 22
1. Statele părţi vor lua măsurile necesare pentru ca un copil care caută să obţină statutul de
refugiat sau care este considerat refugiat în conformitate cu reglementările şi procedurile
internaţionale şi naţionale aplicabile, fie că este singur sau însoţit de mamă ori de tată sau de
orice altă persoană, să beneficieze de protecţia şi asistenţa umanitară corespunzătoare, pentru a
se putea bucura de drepturile recunoscute de prezenta convenţie şi de celelalte instrumente
internaţionale privind drepturile omului sau ajutorul umanitar la care respectivele state sunt părţi.
2. În acest scop statele părţi vor contribui, după cum consideră necesar, la toate eforturile
întreprinse de O.N.U. şi de alte organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale competente
cooperând cu O.N.U., pentru a proteja şi ajuta copiii care se găsesc într-o astfel de situaţie şi
pentru a găsi părinţii sau alţi membri ai familiei oricărui copil refugiat, în vederea obţinerii
informaţiilor necesare pentru reîntregirea familiei sale. În cazul în care părinţii sau alţi membri ai
familiei nu pot fi găsiţi, copilului i se va acorda aceeaşi protecţie ca oricărui alt copil care este
temporar sau total lipsit de mediul său familial, indiferent de motiv, în conformitate cu principiile
enunţate în prezenta convenţie.
ARTICOLUL 23
1. Statele părţi recunosc că pentru copiii handicapaţi fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţă
împlinită şi decentă, în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să
le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii.
2. Statele părţi recunosc dreptul copiilor handicapaţi de a beneficia de îngrijiri speciale şi
încurajează şi asigură, în măsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapaţi care
îndeplinesc condiţiile prevăzute şi celor care îi au în îngrijire, un ajutor adaptat situaţiei copilului şi
situaţiei părinţilor sau a celor cărora le este încredinţat.
3. Recunoscând nevoile speciale ale copiilor handicapaţi, ajutorul acordat conform paragrafului
2 al prezentului articol va fi gratuit ori de câte ori acest lucru este posibil, ţinând seama de
resursele financiare ale părinţilor sau ale celor care îi au în îngrijire, şi va fi destinat asigurării
accesului efectiv al copiilor handicapaţi la educaţie, formare profesională, servicii medicale,
recuperare, pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, activităţi recreative, de o manieră
care să asigure deplina integrare socială şi dezvoltare individuală a copiilor, inclusiv dezvoltarea
lor culturală şi spirituală.
4. În spiritul cooperării internaţionale, statele părţi vor favoriza schimbul de informaţii relevante
în domeniul medicinei preventive şi al tratamentului medical, psihologic şi funcţional al copiilor
handicapaţi, inclusiv prin difuzarea şi accesul la informaţii referitoare la metodele de recuperare,
educare şi formare profesională, în scopul de a permite statelor părţi să îşi perfecţioneze
capacităţile şi competenţele şi să îşi extindă experienţa în aceste domenii. În această privinţă se
va ţine seama, în mod deosebit, de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare.
ARTICOLUL 24
1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate
posibilă şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a
garanta că nici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.
2. Statele părţi vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectivă a acestui drept şi, în mod
deosebit, vor lua măsurile corespunzătoare pentru:
a) reducerea mortalităţii infantile şi a celei în rândul copiilor;
b) asigurarea asistenţei medicale şi a măsurilor de ocrotire a sănătăţii pentru toţi copiii, cu
accent pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii;
c) combaterea maladiilor şi a malnutriţiei, inclusiv în cadrul măsurilor primare de ocrotire a
sănătăţii, recurgând, printre altele, la tehnologii accesibile şi la aprovizionarea cu alimente
nutritive şi cu apă potabilă, luând în considerare pericolele şi riscurile de poluare a mediului
natural;
d) asigurarea ocrotirii sănătăţii mamelor în perioada pre- şi postnatală;
e) asigurarea că toate segmentele societăţii, în mod deosebit părinţii şi copiii, sunt informate, au
acces la educaţie şi sunt sprijinite în folosirea cunoştinţelor de bază despre sănătatea şi
alimentaţia copilului, despre avantajele alăptării, ale igienei şi salubrităţii mediului înconjurător şi
ale prevenirii accidentelor;
f) crearea serviciilor de medicină preventivă, de îndrumare a părinţilor şi de planificare familială,
şi asigurarea educaţiei în aceste domenii.
3. Statele părţi vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare, în vederea abolirii practicilor
tradiţionale dăunătoare sănătăţii copiilor.
4. Statele părţi se angajează să favorizeze şi să încurajeze cooperarea internaţională în
vederea asigurării, în mod progresiv, a deplinei înfăptuiri a dreptului recunoscut în prezentul
articol. În această privinţă se va ţine seama, în mod deosebit, de nevoile ţărilor în curs de
dezvoltare.
ARTICOLUL 25
Statele părţi recunosc dreptul copilului care a fost plasat de către autoritatea competentă pentru
a primi îngrijiri, la protejarea sau tratarea afecţiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea
periodică a tratamentului respectiv şi a oricăror alte aspecte legate de plasarea sa.
ARTICOLUL 26
1. Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil de a beneficia de asistenţă socială, inclusiv de
asigurări sociale, şi vor lua măsuri pentru asigurarea exercitării depline a acestui drept în
conformitate cu legislaţia lor naţională.
2. La acordarea indemnizaţiilor prevăzute de lege se va ţine seama, când este cazul, de
resursele şi situaţia copilului şi ale persoanelor responsabile de întreţinerea sa, precum şi de
orice alte împrejurări care au legătură cu cererea de acordare a indemnizaţiilor, înaintată de copil
sau în numele său.
ARTICOLUL 27
1. Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită
dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.
2. Părinţilor şi oricărei alte persoane care au în grijă un copil le revine în primul rând
responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor şi a mijloacelor lor financiare, condiţiile de
viaţă necesare în vederea dezvoltării copilului.
3. Statele părţi vor adopta măsurile corespunzătoare, ţinând seama de condiţiile naţionale şi în
limita mijloacelor lor, pentru a ajuta părinţii şi alte persoane care au în grijă un copil să valorifice
acest drept şi vor oferi în caz de nevoie asistenţă materială şi programe de sprijin destinate, în
principal, satisfacerii nevoilor de hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă.
4. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru recuperarea pensiei alimentare pentru
copil de la părinţii săi sau de la alte persoane care răspund din punct de vedere financiar pentru
acesta, atât pe teritoriul statului parte, cât şi în străinătate. Astfel, în situaţia în care persoana
care răspunde din punct de vedere financiar pentru copil nu locuieşte în statul în care locuieşte
copilul, statele părţi vor încuraja aderarea la acorduri internaţionale sau încheierea de asemenea
acorduri, precum şi adoptarea oricăror alte înţelegeri corespunzătoare.
ARTICOLUL 28
1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi, în vederea asigurării exercitării acestui
drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de şanse, în special, statele membre vor avea
obligaţia:
a) de a asigura învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi;
b) de a încuraja crearea diferitelor forme de învăţământ secundar, atât general, cât şi
profesional şi de a le pune la dispoziţia tuturor copiilor şi de a permite accesul tuturor copiilor la
acestea, de a lua măsuri corespunzătoare, cum ar fi instituirea gratuităţii învăţământului şi
acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;
c) de a asigura tuturor accesul la învăţământul superior, în funcţie de capacitatea fiecăruia, prin
toate mijloacele adecvate;
d) de a pune la dispoziţie copiilor şi de a permite accesul acestora la informarea şi orientarea
şcolară şi profesională;
e) de a lua măsuri pentru încurajarea frecventării cu regularitate a şcolii şi pentru reducerea
ratei abandonului şcolar.
2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea măsurilor de
disciplină şcolară într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinţă umană şi în conformitate
cu prezenta convenţie.
3. Statele părţi vor promova şi vor încuraja cooperarea internaţională în domeniul educaţiei, mai
ales în scopul de a contribui la eliminarea ignoranţei şi a analfabetismului în lume şi de a facilita
accesul la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la metode de învăţământ moderne. În această privinţă
se va ţine seama, în special, de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare.
ARTICOLUL 29
1. Statele părţi sunt de acord că educaţia copilului trebuie să urmărească:
a) dezvoltarea plenară a personalităţii, a vocaţiilor şi a aptitudinilor mentale şi fizice ale
copilului;
b) cultivarea respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi pentru
principiile consacrate în Carta Naţiunilor Unite;
c) educarea copilului în spiritul respectului faţă de părinţii săi, faţă de limba sa, de identitatea şi
valorile sale culturale, faţă de valorile naţionale ale ţării în care acesta locuieşte, ale ţării de
origine, precum şi faţă de civilizaţii diferite de a sa;
d) pregătirea copilului să îşi asume responsabilităţile vieţii într-o societate liberă, într-un spirit de
înţelegere, de pace, de toleranţă, de egalitate între sexe şi prietenie între toate popoarele şi
grupurile etnice, naţionale şi religioase şi cu persoanele de origine autohtonă;
e) educarea copilului în spiritul respectului faţă de mediul natural.
2. Nici o dispoziţie din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi interpretată de o manieră care să
aducă atingere libertăţii persoanelor fizice sau juridice de a crea şi conduce instituţii de
învăţământ, cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 al prezentului articol să fie
respectate şi ca educaţia dată în aceste instituţii să respecte normele minimale prescrise de stat.
ARTICOLUL 30
În statele în care există minorităţi etnice, religioase sau lingvistice ori persoane de origine
autohtonă copilul aparţinând unei astfel de minorităţi sau având origine autohtonă nu va fi privat
de dreptul la viaţă culturală proprie, de dreptul de a-şi declara apartenenţa religioasă şi de a-şi
practica propria religie, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai
grupului său.
ARTICOLUL 31
1. Statele părţi recunosc copilului dreptul la odihnă şi la vacanţă, dreptul de a practica activităţi
recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viaţa culturală şi artistică.
2. Statele părţi respectă şi promovează dreptul copilului de a participa pe deplin la viaţa
culturală şi artistică şi încurajează punerea la dispoziţie acestuia a mijloacelor adecvate de
petrecere a timpului liber şi de desfăşurare a activităţilor recreative, artistice şi culturale, în
condiţii de egalitate.
ARTICOLUL 32
1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi de a
nu fi constrâns la vreo muncă ce comportă vreun risc potenţial sau care este susceptibilă să îi
compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale,
morale ori sociale.
2. Statele părţi vor lua măsuri legislative, administrative, sociale şi educative pentru a asigura
aplicarea prezentului articol. În acest scop şi ţinând seama de dispoziţiile aplicabile ale celorlalte
instrumente internaţionale, statele părţi se obligă, în special:
a) să fixeze o vârstă minimă sau vârste minime de angajare;
b) să adopte o reglementare cu privire la orele şi la condiţiile de muncă;
c) să prevadă pedepse sau alte sancţiuni corespunzătoare, pentru a asigura aplicarea întocmai
a prezentului articol.
ARTICOLUL 33
Statele părţi vor lua măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri legislative, administrative, sociale
şi educaţionale, pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope,
aşa cum sunt acestea definite de convenţiile internaţionale în materie şi pentru a preveni folosirea
copiilor în scopul producerii şi al traficului ilicit de astfel de substanţe.
ARTICOLUL 34
Statele părţi se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de
violenţă sexuală. În acest scop statele vor lua, în special, toate măsurile corespunzătoare pe plan
naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica:
a) incitarea sau constrângerea copiilor să se dedea la activităţi sexuale ilegale;
b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici sexuale ilegale;
c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter
pornografic.
ARTICOLUL 35
Statele părţi vor lua toate măsurile necesare, pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a
preveni răpirea, vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi sub orice formă.
ARTICOLUL 36
Statele părţi vor proteja copilul contra oricărei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect
al bunăstării sale.
ARTICOLUL 37
Statele părţi vor veghea ca:
a) nici un copil să nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau
degradante. Pedeapsa capitală sau închisoarea pe viaţă fără posibilitatea de a fi eliberat nu va fi
pronunţată pentru infracţiunile comise de persoane sub vârsta de 18 ani;
b) nici un copil să nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau
întemniţarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea şi nu va fi decât o măsură extremă şi cât
mai scurtă posibil;
c) orice copil privat de libertate să fie tratat cu omenie şi cu respectul cuvenit demnităţii umane
şi de o manieră care să ţină seama de nevoile persoanelor de vârsta sa. Astfel, orice copil privat
de libertate va fi separat de adulţi, cu excepţia cazurilor în care se apreciază ca fiind în interesul
major al copilului să nu se procedeze astfel, şi va avea dreptul de a menţine contactul cu familia
sa prin corespondenţă şi vizite, în afara unor cazuri excepţionale;
d) copiii privaţi de libertate să aibă dreptul de a avea acces rapid la asistenţă juridică sau la
orice altă asistenţă corespunzătoare, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privării lor de
libertate, în faţa unui tribunal sau a unei alte autorităţi competente, independente şi imparţiale, şi
dreptul la judecarea în procedură de urgenţă a cazului respectiv.
ARTICOLUL 38
1. Statele părţi se angajează să respecte şi să asigure respectarea regulilor dreptului umanitar
internaţional aplicabile în caz de conflict armat şi menite să garanteze protecţia copilului.
2. Statele părţi vor lua toate măsurile posibile pentru a garanta ca persoanele care nu au
împlinit vârsta de 15 ani să nu participe direct la ostilităţi.
3. Statele părţi se vor abţine de a înrola în forţele lor armate persoane care nu au împlinit vârsta
de 15 ani. Atunci când încorporează persoane mai mari de 15 ani, dar mai mici de 18 ani, statele
părţi se vor strădui să înroleze, cu prioritate, pe cei mai în vârstă.
4. Conform obligaţiei care le revine în virtutea dreptului umanitar internaţional de a proteja
populaţia civilă în caz de conflict armat, statele părţi vor lua toate măsurile fezabile, astfel încât
copiii afectaţi de conflictul armat să beneficieze de protecţie şi de îngrijire.
ARTICOLUL 39
Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita recuperarea fizică şi
psihologică şi reintegrarea socială a copiilor, victime ale unei forme de neglijenţă, exploatare sau
abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime ale unui
conflict armat. Această readaptare şi această reintegrare se vor desfăşura în condiţii care
favorizează sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.
ARTICOLUL 40
1. Statele părţi recunosc oricărui copil bănuit, acuzat sau cu privire la care s-a dovedit că a
comis o încălcare a legii penale dreptul la un tratament conform cu simţul demnităţii şi al valorii
personale, care să întărească respectul său pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale
ale altora şi care să ţină seama de vârsta sa, precum şi de necesitatea de a facilita reintegrarea
sa în societate şi asumarea de către acesta a unui rol constructiv în societate.
2. În acest scop şi ţinând seama de dispoziţiile în materie ale instrumentelor internaţionale,
statele părţi vor veghea, în special:
a) ca nici un copil să nu fie bănuit, acuzat sau declarat vinovat de o încălcare a legii penale
datorită unor acţiuni sau omisiuni care nu erau interzise de dreptul naţional sau internaţional în
momentul comiterii lor;
b) ca orice copil bănuit sau acuzat de o încălcare a legii penale să aibă garantate cel puţin
următoarele drepturi:
(i) de a fi prezumat nevinovat până la stabilirea vinovăţiei sale conform legii;
(ii) de a fi informat în cel mai scurt termen şi direct despre acuzaţiile care i se aduc sau, dacă
este cazul, prin intermediul părinţilor săi sau al reprezentanţilor legali şi de a beneficia de
asistenţă juridică sau de orice alt fel de asistenţă corespunzătoare, în vederea formulării şi
susţinerii apărărilor sale;
(iii) dreptul la examinarea, fără întârziere, a cauzei sale de către o autoritate sau o instanţă
judiciară competentă, independentă şi imparţială, printr-o procedură de audiere echitabilă şi
conformă cu prevederile legii, în prezenţa celor care îi asigură asistenţă juridică sau de altă
natură, iar dacă acest lucru nu este considerat contrar interesului major al copilului, ţinând seama
mai ales de vârsta ori de situaţia acestuia, în prezenţa părinţilor săi sau a reprezentanţilor săi
legali;
(iv) de a nu fi constrâns să depună mărturie sau să mărturisească că este vinovat; dreptul de a
interoga sau de a cere interogarea martorilor acuzării, de a obţine aducerea şi interogarea
martorilor apărării, în condiţii de egalitate;
(v) dacă se dovedeşte că a încălcat legea penală, dreptul de a recurge la o cale de atac cu
privire la decizie şi la orice măsură luată în consecinţă, în faţa unei autorităţi sau a unei instanţe
judiciare superioare competente, independente şi imparţiale, conform legii;
(vi) dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba
utilizată;
(vii) dreptul la respectarea deplină a vieţii sale private, în toate fazele procedurii.
3. Statele părţi se vor strădui să promoveze adoptarea de legi şi proceduri, înfiinţarea de
autorităţi şi instituţii, special concepute pentru copiii bănuiţi, acuzaţi sau găsiţi vinovaţi de
încălcarea legii penale şi, în special:
a) să stabilească o vârstă minimă sub care copiii să fie prezumaţi ca neavând capacitatea de a
încălca legea penală;
b) să ia, ori de câte ori este posibil şi recomandabil, măsuri de soluţionare a cazurilor acestor
copii, fără a recurge la procedura judiciară, cu condiţia ca drepturile şi garanţiile legale să fie
respectate pe deplin.
4. Va fi prevăzută o întreagă gamă de dispoziţii, precum cele referitoare la îngrijire, orientare şi
supraveghere, la îndrumare, la perioadele de probă, la plasamentul familial, la programe de
educaţie generală şi profesională şi la soluţii alternative celor privind îngrijirea într-un cadru
instituţional, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bunăstării lor şi proporţional cu
situaţia lor şi cu infracţiunea săvârşită.
ARTICOLUL 41
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere prevederilor mai favorabile pentru
realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura:
a) în legislaţia unui stat parte; sau
b) în dreptul internaţional în vigoare pentru statul respectiv.
PARTEA a II-a
ARTICOLUL 42
Statele părţi se angajează să facă larg cunoscute atât adulţilor, cât şi copiilor principiile şi
dispoziţiile prezentei convenţii, prin mijloace active şi adecvate.
ARTICOLUL 43
1. În vederea examinării progreselor înregistrate de statele părţi în executarea obligaţiilor pe
care şi le-au asumat în virtutea prezentei convenţii, se instituie un comitet al drepturilor copilului,
ale cărui atribuţii sunt descrise mai jos.
2. Comitetul se compune din 10 experţi de o înaltă ţinută morală şi care posedă o competenţă
recunoscută în domeniul reglementat de prezenta convenţie. Membrii Comitetului sunt aleşi de
statele părţi din rândul cetăţenilor lor şi acţionează în nume propriu, ţinându-se seama de
necesitatea asigurării unei repartiţii geografice echitabile şi a reprezentării principalelor sisteme
juridice.
3. Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret de pe o listă de persoane desemnate de statele
părţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetăţenii săi.
4. Primele alegeri vor avea loc în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei
convenţii, iar ulterior, la fiecare 2 ani. Cu minimum 4 luni înaintea datei fiecărei alegeri secretarul
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va invita în scris statele părţi să propună candidaţii lor întrun
termen de două luni. Secretarul general va întocmi apoi o listă alfabetică a candidaţilor astfel
desemnaţi, indicând statele părţi care i-au desemnat, şi o va comunica statelor părţi la convenţie.
5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor părţi, convocate de secretarul general, la sediul
Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul se întruneşte cu două treimi
din numărul statelor părţi, candidaţii aleşi în Comitet sunt cei care obţin cel mai mare număr de
voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezente şi votante.
6. Membrii Comitetului se aleg pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realeşi la o nouă prezentare
a candidaturii lor. Mandatul a 5 membri desemnaţi la primele alegeri va înceta după 2 ani.
Numele celor 5 membri vor fi trase la sorţi de către preşedintele reuniunii, imediat după prima
alegere.
7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului sau dacă, pentru orice alt
motiv, un membru declară că nu îşi mai poate exercita funcţiile sale în cadrul Comitetului, statul
parte care a prezentat candidatura membrului respectiv numeşte un alt expert dintre cetăţenii săi
pentru a ocupa postul vacant până la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobării de
către Comitet.
8. Comitetul aprobă regulamentul său de ordine interioară.
9. Comitetul alege biroul său pentru o perioadă de 2 ani.
10. Adunările Comitetului se ţin, în mod normal, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în
orice alt loc corespunzător stabilit de Comitet. Comitetul se reuneşte, de regulă, în fiecare an.
Durata sesiunilor sale se stabileşte şi, dacă este cazul, se modifică de către reuniunea statelor
părţi la prezenta convenţie, sub rezerva aprobării de către adunarea generală.
11. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţie Comitetului personalul
şi dotările necesare acestuia pentru a-şi îndeplini eficient funcţiile încredinţate conform prezentei
convenţii.
12. Membrii Comitetului creat în virtutea prezentei convenţii primesc, cu aprobarea adunării
generale, indemnizaţii din resursele Organizaţiei Naţiunilor Unite, în condiţiile şi modalităţile fixate
de adunarea generală.
ARTICOLUL 44
1. Statele părţi se angajează să supună Comitetului, prin intermediul secretarului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite, rapoarte privitoare la măsurile pe care le adoptă pentru punerea în
vigoare a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie şi la progresele realizate în exercitarea
acestor drepturi:
a) în termen de 2 ani începând de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru statele
părţi interesate;
b) în continuare, la fiecare 5 ani.
2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacă este cazul, să arate cauzele
sau dificultăţile care împiedică statele părţi să se achite pe deplin de obligaţiile prevăzute în
prezenta convenţie. Ele trebuie, de asemenea, să cuprindă informaţii suficiente pentru a da
Comitetului o idee exactă asupra aplicării convenţiei în ţara respectivă.
3. Statele părţi care au prezentat Comitetului un raport iniţial nu vor repeta în rapoartele pe care
le prezintă ulterior conform prezentului articol, paragraful 1 alin. (b), informaţiile de bază pe care
le-au comunicat anterior.
4. Comitetul poate cere statelor părţi toate informaţiile complementare referitoare la aplicarea
convenţiei.
5. Comitetul înaintează la fiecare 2 ani adunării generale, prin intermediul Consiliului Economic
şi Social, un raport de activitate.
6. Statele părţi asigură difuzarea pe scară largă a propriilor rapoarte pe teritoriul lor.
ARTICOLUL 45
Pentru a promova aplicarea efectivă a convenţiei şi a încuraja cooperarea internaţională în
domeniul vizat de convenţie:
a) Instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite
au dreptul de a fi reprezentate la analizarea modului de aplicare a acelor dispoziţii din prezenta
convenţie, care ţin de mandatul lor. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul
Naţiunilor Unite pentru Copii şi orice alte organisme competente pe care le va considera
corespunzătoare să dea avize specializate asupra aplicării convenţiei în domeniile care ţin de
mandatele lor respective. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite
pentru Copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite să îi prezinte rapoarte asupra aplicării convenţiei
în sectoarele care ţin de domeniul lor de activitate.
b) Comitetul transmite, dacă consideră necesar, instituţiilor specializate, Fondului Naţiunilor
Unite pentru Copii şi altor organisme competente orice raport al statelor părţi, care conţine o
cerere sau care specifică necesitatea asigurării de consultanţă ori asistenţă tehnică, însoţit, dacă
este cazul, de observaţiile şi sugestiile Comitetului referitoare la cererea sau specificaţia
respectivă.
c) Comitetul poate recomanda adunării generale să ceară secretarului general să dispună
efectuarea, în numele Comitetului, a unor studii asupra problemelor specifice care afectează
drepturile copilului.
d) Comitetul poate face sugestii şi recomandări de ordin general, pe baza informaţiilor primite în
conformitate cu art. 44 şi 45. Aceste sugestii şi recomandări de ordin general se vor transmite
tuturor statelor părţi interesate şi se vor supune atenţiei adunării generale, însoţite, dacă este
cazul, de observaţiile statelor părţi.
PARTEA a III-a
ARTICOLUL 46
Prezenta convenţie este deschisă spre semnare tuturor statelor.
ARTICOLUL 47
Prezenta convenţie face subiectul ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi înaintate
secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL 48
Prezenta convenţie va rămâne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi
înaintate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL 49
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi de la depunerea la secretarul general
al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta convenţie sau care va adera la aceasta după
depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare convenţia va intra în
vigoare în a treizecea zi de la depunerea de către statul respectiv a intrumentului său de ratificare
sau de aderare.
ARTICOLUL 50
1. Orice stat parte poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la secretarul
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de
amendament statelor părţi, cerându-le să îi facă cunoscut dacă sunt în favoarea convocării unei
conferinţe a statelor părţi, în vederea examinării propunerii şi a supunerii ei la vot. Dacă în termen
de 4 luni de la această comunicare cel puţin o treime din numărul statelor părţi se pronunţă în
favoarea convocării unei asemenea conferinţe, secretarul general convoacă conferinţa sub
auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor părţi
prezente şi votante la conferinţă este supus spre aprobare adunării generale.
2. Orice amendament adoptat conform dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol va intra
în vigoare după aprobarea sa de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi după
acceptarea sa cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi.
3. La intrarea sa în vigoare amendamentul are forţă obligatorie pentru statele părţi care l-au
acceptat, celelalte state rămânând legate de dispoziţiile din prezenta convenţie şi de toate
amendamentele anterioare acceptate de ele.
ARTICOLUL 51
1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi va comunica tuturor statelor
textul rezervelor formulate de state la data ratificării sau aderării.
2. Rezervele incompatibile cu obiectul şi scopul prezentei convenţii nu sunt admise.
3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare în acest sens adresată
secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa, în consecinţă, toate statele
părţi la convenţie. Notificarea va produce efecte de la data la care este primită de secretarul
general.
ARTICOLUL 52
Orice stat poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată secretarului
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea produce efecte la un an de la data la care
notificarea a fost primită de secretarul general.
ARTICOLUL 53
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei
convenţii.
ARTICOLUL 54
Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă
şi spaniolă sunt autentice în egală măsură, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite.
Drept care plenipotenţiarii subsemnaţi, împuterniciţi în mod corespunzător de guvernele lor
respective, au semnat prezenta convenţie.

Aucun commentaire: